Testarea permeabilității la umiditate este utilizată pentru a evalua capacitatea unei țesături de a transmite vapori de apă în anumite condiții. O cană cu permeabilitate la umiditate care conține un desicant sau apă și sigilată cu proba de țesătură este plasată într-un mediu etanș cu temperatură și umiditate specificate. Rata de permeabilitate la umiditate și permeabilitatea la umiditate sunt calculate pe baza modificării masei cupei de permeabilitate la umiditate (inclusiv proba și desicantul sau apa) într-un timp specificat. Rata de permeabilitate la umiditate reprezintă masa vaporilor de apă care trec vertical printr-o unitate de suprafață a probei într-un timp specificat în condiții specificate de temperatură și umiditate pe ambele părți, exprimată în grame pe metru pătrat pe oră [g/(m²·h)] sau grame pe metru pătrat pe 24 de ore [g/(m²·24h)]. Rata de permeabilitate la umiditate reprezintă masa vaporilor de apă care trec vertical printr-o unitate de suprafață a probei într-un timp specificat în condiții specificate de temperatură și umiditate pe ambele părți, cu o diferență unitară de presiune a vaporilor de apă, exprimată în grame pe metru pătrat pe pascal pe oră [g/(m²·pa·h)].
Valorile mai mari pentru ambii indicatori indică o mai bună permeabilitate la umiditate a țesăturii. Principala diferență între GB/T12704.1–2009 „Metode de testare pentru textile - pentru permeabilitatea la umiditate - Partea 1: Metoda higroscopică” și GB/T12704.2–2009 „Metode de testare pentru textile - pentru permeabilitatea la umiditate - Partea 2{9} de evaporare în metoda de evaporare - urmeaza: in metoda higroscopica se pune un desicant in cupa de permeare, in timp ce in metoda de evaporare se pune apa distilata in cupa de permeare. Metoda de evaporare este împărțită în continuare în metoda cupei verticale și metoda cupei inversate; metoda cupei inversate este aplicabilă numai țesăturilor impermeabile și respirabile. În standardele menționate mai sus, există multiple opțiuni pentru condițiile de temperatură și umiditate ale mediului etanș. Prin urmare, folosind aceeași metodă de testare pe aceeași probă, condiții diferite de temperatură și umiditate vor da rezultate diferite.
Exercițiile fizice generează o cantitate mare de transpirație, în timp ce activitățile în aer liber implică inevitabil vânt și ploaie. Acest lucru prezintă o contradicție: organismul trebuie să fie capabil să împiedice ploaia și zăpada să pătrundă, putând, de asemenea, să elimine eficient transpirația. Din fericire, corpul uman emite vapori de apă într-o singură stare de-moleculă, în timp ce ploaia și zăpada sunt picături lichide agregate, iar dimensiunile lor diferă semnificativ.
